Cea mai neinspirata declaratie – Louis Leterrier, regizorul remake-ului Clash Of The Titans:

You know, no one thought, even from the studio side, that a film about greek Gods and men wearing skirts riding winged horses could be engaging. But I told them: You’re wrong. Give me enough money to do it and I’ll do it.

Cea mai neinspirata declaratie, versiunea actori – Sam Worthington, protagonistul din Clash Of The Titans:
•I wanted to see, “Are the themes relevant to today’s society, especially to my 9-year-old nephew?

Cea mai jenant-pretentioasa metafora vizuala -  zidul invizibil din The Ghost Writer (r. Roman Polanki):

Cel mai prost simbol prevestitor – mielul alb din The American, (r. Anton Corbjin). Intr-un film cu multe simboluri cheap (fluturi, o prostituata sensibila, un preot) mielul in chestiune trece prin cadru fix cand asasinul profesionist George Clooney banuie ca va fi sacrificat de proprii superiori.

Cea mai proasta replica – The Last Airbender 3D (r. M. Night Shyamalan):

Mentiune – discutia teologica dintre preotul unui orasel si asasinul care se ascunde acolo (The American, r. Anton Corbjin) :

•FATHER BENEDETTO: You cannot doubt the existence of Hell. You live in it. It is a place without love.

Mentiune: Robin Hood (r Ridley Scott)

Noua versiune Robin are un scenariu care a costat 6 milioane$. De banii astia, vreo 5 scenaristi diferiti nu numai ca au venit cu replica:

•Are you ready to become who you are?

dar au reusit si contraperformanta sa o depaseasca in absurdism redundant:  •You are you father’s son!

Mentiune: Inception (r Christopher Nolan)

Nolan sustine ca a lucrat 10 ani la acest scenariu. Foarte probabil, nu la dialoguri:

•She had locked something away, something deep inside her. The truth that she’d always known but chose to forget. Limbo became her reality.

Cea mai proasta replica intr-un film romanesc – sotia inselata cu dentista fiicei, in scena scandalului cu sotul infidel (Marti, dupa craciun (r. Radu Muntean):

•„Ai dus copilul să-i umble în gură cu mâinile cu care îţi umblă ţie la pulă!”

Cea mai bizara afirmatie a unui regizor roman – Cristi Puiu  in finalul interviului cu Film Menu, revista studentilor UNATC:

•Dar această discuţie, privită dintr-un singur punct (există un punct în locul ăsta, poate chiar pe tavan, habar n-am şi nu vorbesc neapărat despre un punct în spaţiu, ci despre un punct de vedere mult mai complex şi mult mai puţin dependent de spaţiu, dar în acelaşi timp dependent de spaţiu) din care dialogul, interviul ăsta se poate transforma în ceva esenţial; adică, în discuţia asta, la masa asta, să fie prezentă moartea.

Or, ea nu a fost prezentă în timpul discuţiei, pentru că noi am suspendat timpul.

Si apoi le lasa unatc-istilor un subiect numai bun de meditatie pentru vacanta de iarna:

Unde pui camera de filmat pentru ca moartea să fie prezentă la masă? Pentru că ea e prezentă aici, între noi, dar nu o poţi vedea dacă nu aşezi camera în acel singur punct din care ea se vede.

Cel mai melodramatic “nu” – Leonardo DiCaprio, Shutter Island (r Martin Scorsese)

Cel mai anacronic detaliu – Adidasii olimpianului Sam Worthington, intr-una vizibili in cadru, in ciuda montajului smucit care incearca sa ii ascunda (Clash of the Titans, r Louis Leterrier):

Cea mai buna revenire – Joe Dante, cu The Hole.

Dante a fost exilat aproape 20 de ani in televiziune, dupa esecul splendidelor Gremlins 2 (1990) si Matinee (1993). Noul lui film e un horror despre cativa copii care gasesc o gaura fara fund in subsolul noii lor locuinte.

Visuals-urile sale sint foarte bune, de la felul ezitant in care camera se apropie de haul din podea, la padurea de veioze -atarnate cu susul in jos de cabluri- intre care traieste un personaj, la finalul in decoruri stilizat-expresioniste, cu unghiuri rasucite direct din Cabinetul doctorului Caligari.

Dante e insa interesat de mai mult decat stil, el intoarce spiritul filmului hat departe, undeva spre mijlocul anilor ’60, cand copiii inca mai vedeau filme de groaza la matineu – o epoca ceva mai inocenta, pre- Wes Craven, teama de sex teen slasher-istica sau uber violenta.

Si, cu toate ca filmul e familly friendly, e in acelasi timp al naibii de creepy. Cand Bruce Dern – el e locuitorul intre veiozele rasucite- se rasteste: “Nobody build the hole! It was there before the world’s first scream!”, efectul e mai glacial decat toate torture porno-urile din ultimii 10 ani.

Cel mai bun actor in roluri negative – Mark Strong, care dupa cum urmeaza:

-a incercat sa ucida o virgina si sa arunce in aer parlamentul britanic (Sherlock Holmes, r Guy Ritchie)

-a incercat sa omoare in bataie o fetita de 10 ani, inclusiv cu un picior in cap onscreen (Kick Ass, r Mattew Vaughn)

- a mistocarit si injunghiat pe la spate un batran orb (Robin Hood, r Ridley Scott).

Omul merita felicitat pentru cum isi alege rolurile.

Cel mai faux literar scenariu – The American, de Rowan Joffe

De vreun an si ceva, am impresia ca tot mai multe din scenariile care intra in productie la Hollywood sint scrise cu cat mai multe inflorituri – or, scenariile ar trebui sa fie in mod normal niste documente seci si utilitare. Iata cum suna Joffe:

• Jack (…) pumps THREE SHOTS into the dusk under the trees. We hear a muttering groan and then a sliding sound, as if JACK has just shot a tobogganist.

Scenariul e plin de comparatii care ar trebui sa fie literare, dar sint doar grozav de neinspirate:

•JACK, ravaged by lack of sleep, wanders about like the demon of a lost darkness, looking for his hole down to the
underworld.

Iata si una mai mundana:

•Using antique crockery, ancient copper pots and utensils like old fashioned instruments of torture FATHER BENEDETTO performs culinary alchemy: transforming flesh into meat, dough into bread, hard earth nuggets into vegetables.

Preferata mea insa, e ciocnirea dintre misticismul pseudo poetic cu care incepe urmatoarea fraza – si banalitatea totala cu care se incheie:

•JACK stares at the dog: a mysterious creature of fear and fury, he throws him a biscuit, the dog calms down.

Joffe vine si cu cea mai aiuritoare indicatie pe care am vazut-o intr-un scenariu: cand descrie o scena de sex oral, el se simte obligat sa precizeze:

•JACK kisses CLARA softly, tenderly, deeply until she is moving against his tongue, using her sex like a mouth to kiss him in return.

Cea mai stupida idee – zborul pe pterodactil, Adele Blanc Sec (r Luc Besson)

Cea mai enervanta moda: ideea ca o filmare cu greseli (iesiri din cadru, smucituri, refocalizari, etc) e mai realista, pentru ca evenimentele par filmate de-adevaratelea de cameramani ce se nimereau pe acolo – chiar daca evenimentul in chestiune e un asediu in secolul 12.

Filme vinovate: Green Zone, The A Team, The Losers, Clash Of The Titans, Robin Hood, The Expendables, Solomon Kane, Centurion, Salt, etc, etc. Chiar si Avatar, altel foarte bine stapanit stilistic, are niste zoom-uri/recadrari bruste – de parca pe Pandora ar fi ajuns cameramanii NCN.

Si, ca tot veni vorba de Avatar, relansat in vara cu ceva mai multe minute si creaturi, unele nu tocmai inspirate

o sa inchei prima parte din retrospectiva cu o observatie cu care am rezonat foarte tare.

James Cameron, intr-un interviu din LA Times (link):

It’s hard to visualize “Avatar” maybe from the outside as a personal film, but to me (…) it’s my most personal film because it so accurately reflects my childhood — as a kid who was both an avid reader of science fiction and fantasy and comic books and constantly conjuring all these images in my head before there were VCRs and I could just watch any movie any time I wanted. …

There was very little imagery out there at the time. You had to make it up yourself.