Wrecked e până la urmă doar un alt bildungsroman care începe neconvențional și atrăgător, poate și datorită mutrei maltrate a lui Brody și unui director de imagine cu ceva idei.

Robert Redford e un regizor mediocru (vă puteți aminti softcore-ul cabalin The Horse Whisperer fără să vă apuce groaza?) căruia i s-a întâmplat un lucru foarte grav: a dobândit conștiință politică.

Ne uităm la explozii, lovituri de pumn, urmăriri prin clădiri abandonate, dar o facem pentru a înțelege de ce și cum existăm, dacă noi suntem chiar noi, dacă ceea ce e palpabil e real, dacă liberul arbitru există

Fetele cu pistrui sunt mai atrăgătoare pentru miruni pentru că fetele cu pistrui din revistele și filmele pentru miruni erau de obicei mai obiectificate erotic decât celelalte- e vorba de același force feed mediatic care face din Adelina Pestrițu un model pentru fetele plebee.

In a better world e un fel de întoarcere la o perioadă în care lumea era certă pentru că ne mulțumeam cu basme. Câțiva oameni conduc, majoritatea muncesc, toată lumea crede.

Iata-l pe reporterul de la Adevarul in exercitiul functiei jurnalistice (in toaleta femeilor dintr-o scoala de la tara). Ce face el acolo? Desigur investigheaza. Toaleta. Dar de ce e asa vesel?

Când mă duc să văd o selecţie de scurtmetraje, mă aştept la cinci-zece filmuleţe sub orice nivel, două-trei exerciţii şcolăreşti de regie şi unul sau două filme notabile. Nu cred că exagerez când mă aştept să văd ceva bun în fiecare calup de shorturi: o clasă bună de regie produce trei-patru filme excelente la fiecare [...]

    Omar se pregăteşte să plece la New York pentru a studia la o şcoală de film. Îi cere iubitului său, Emmanuel, să plece din apartamentul lor din Paris până el se întoarce. În timp ce Omar petrece cu Chiara Mastroianni (jucată de ea însăşi) şi cu tânărul Dustin, Emmanuel pictează şi-şi găseşte iubiţi [...]

  Într-un viitor tehnologizat şi aseptic, Nemo Nobody, ultimul muritor, îşi povesteşte viaţa unui jurnalist. Povestea e încâlcită, pentru că există nenumărate versiuni: Nemo a rămas cu tatăl său după divorţul părinţilor, dar a şi plecat cu mama; s-a căsătorit cu trei femei; soţia lui a murit într-un accident, dar a şi supravieţuit şi suferă [...]

  Francis, un tânăr gay din Montreal, îşi petrece mai tot timpul cu Marie, cea mai bună prietenă a lui. Amândoi se îndrăgostesc de Nicolas, un bărbat ambivalent şi greu de înţeles – prototipul eroului „misterios.” Nicolas pare să le dea speranţe amândurora, făcând gesturi vag sexuale şi declaraţii de dragoste ambigue. Geloşi unul pe [...]

Despre activismul mirunilor s-a scris deja în Contact Cultural – festivalurile, protestele, „proiectele” non-profit sunt esențiale pentru miruni. Plebeii ies și ei în stradă, mai ales dacă e vorba de bani.

In schimbul divertismentului, show-ul cere ca publicul să consimtă, să se scufunde în ficţiune. Iar lumea care li se propune e una sinistru-dulceagă, coşmarul lui Huxley şi al lui Bradbury.

La fel ca semenii lor plebei, mirunii sunt pasionati de performantele trupurilor; musculatura si mobilitatea sunt surse de exaltare la fel de pertinente ca un discurs de stanga sau un spectacol de dans de avangarda in care se mananca fripturi sau se folosesc dispozitive electrice.

  Mirunii au, se pare, câţiva fraţi gemeni de care s-au pierdut la naştere, dar pe care-i întâlnesc cu ajutorul Erasmus: newyorkezul Bobo, canadienii White People şi londonezii  minimalişti.

Alt poverty porn metodist si patetizant, care nu face niciun serviciu celor pe care vrea sa-i salveze.

  De obicei, se preface că e filozof…  (Foto: © Metropotam.ro)

  Un documentar despre un intelectual puţin cunoscut, excepţional ca psiholog şi persecutat pentru valorile sale politice – o idee lăudabilă, in abstracto. Nicolae Mărgineanu a fost deţinut politic în anii '50, dar biografia şi cărţile sale sunt mult mai puţin discutate decât ale lui Steinhardt sau Marino. Dată fiind contribuţia lui Mărgineanu la psihologia [...]

Nu se mai fac filme proaste – cel puţin nu în lumea anglo-saxonă. Toate articulaţiile naraţiunii şi imaginii sunt codificate, sunt prinse în reguli care pot fi învăţate. Şi nu ducem lipsă nici de elevi sârguincioşi, nici de companii de film care ştiu cum să le dea examen. Anul acesta, Tom Hooper e şef de [...]